Dintr-o ţigaretă udă
Mă cuprinde-un fum vâscos Iar în plete simt că-mi bate Vântul umed şi dubios. Valuri vin ca nişte riduri, Cu-o beţie mă-nfirip, Mă alint pe plaja-ntinsă, Sticla-mi curge pe nisip. * Am văzut vicioşii vremii Ca extravaganţi lipsiţi de leac, Ce erau şi ieri pe-aicea, Ce erau şi-acum un veac. * Ameţit de fericire Admir iar nuduri de fete, Împlinit, drogat şi vesel Aud un desfrâu de plete.
Poezie scrisă după o noapte foarte lungă trăită în satul de la graniţa Romaniei de la malul Mării Negre. O noapte -aş putea spune- de neuitat, însă nu aveam ce să uit, pentru că nu prea mai îmi aduceam aminte nimic. Oricum... senzaţia de a sta întins la ora 10 dimineaţa (când Vama încă doarme la ora aceea) singur pe plajă şi relaxându-mă, amintindu-mi fragmente şi punându-le cap la cap mai ceva ca un puzzle complicat este unică. Ca fumator probabil aş considera atunci cea mai relaxantă ţigară fumată vreodată.
Mi-aduceam aminte cum am cunoscut un anume George din Brăila căruia îi confundai pleata cu părul de pe faţă, care îmi spunea că fosta lui prietenă era o "petardă" şi că cea de acum e o scumpete şi mi-o prezintă când împreună cu altă fată ieşeau din apă amândouă în pizda goală şi bune rău! Dar nu ştiu cum am ajuns să vorbesc cu el. Nici ce s-a întâmplat dup-aia.
Apoi îmi aduceam aminte cum am cunoscut-o pe Tony din Cluj... Ce au mai râs prietenii mei -jegoşii- de numele ei. "Nu cumva Tony era un motociclist?" Aveam s-o revăd peste un an tot în Vamă, ceva mai treaz şi atunci le-am prezentet-o prietenilor mei. Era simpatică.
Una peste alta, băutura poate avea şi o latura pozitivă: inspiratie pentru creaţie. :D
| 
