The Doors

La sfârşitul anului 2005 s-a deschis în Constanţa încă un club de muzica bună. În locul unui magazin de cadouri cu acelaşi nume, clubul The Doors s-a bucurat de la început de clienţi ce aveau să-i fie fideli.
Chiar şi mie mi-a plăcut încât m-am decis în martie 2006 să-mi fac ziua acolo.
M-am dus într-o zi de marţi să-mi rezerv masă pentru sâmbătă seara. Chelneriţa mi-a spus:
- Trebuie să vorbiţi cu managerul.
- Trimiteţi-l la mine, i-am zis.
- Are puţină treabă... să-l lăsăm să termine. Nu-l întrerupem.
OK am zis, doar că m-a lăsat cam mult să-l aştept. În cele din urmă se prezintă la mine la masă un pachet de muşchi, cu creierul cât o nucă şi privirea seacă. Acela era managerul? În fine... i-am spus că vreau o masă mai mare pentru sâmbătă...
- Un milion jumate consumaţie obligatorie!
Am înţeles. I-am mai zis că vreau să pun pe masă şi ciocolată sau nişte alune...
- Nu pui nimic! Alune iei de la noi!
Nu mai ştiu ce am vrut să-i mai zic pentru că el mi-a arătat cu degetul o masă din partea cealaltă a clubului şi a plecat.
În cele din urmă a venit şi sâmbătă seara: Am ajunj în club. O chelneriţă m-a aşezat la una din cele două mese mari (şi identice). Când ne-am aşejat eu cu invitaţii mei mai comod, acelaşi barbar cu ceafă groasă se etalează în faţa mea şi-mi spune lafel de scurt:
- Nu la masa asta! La cealaltă!
Care era diferenţa? Am refuzat să mă enervez şi i-am ordonat ironic să-mi aducă nişte alune.
- Eu?!! Eu vrei să-ţi aduc alune?!
Credeam că în momentul acela va sări peste masă şi ma va face praf. Nu a fost aşa.
Totuşi a fost o aniversare reuşită şi seara plăcută.
Aveam să aflu la scurt timp că managerul cel imbecil nu era decât bodyguardul patronului şi că a ştiut unde şi cum să pupe pentru o asemenea funcţie.
Aşa că să nu vă miraţi pentru că în ziua de azi şi pachetele de muschi fără creier pupă funduri şi perie oameni importanţi în scopuri personale.