W.C.

Vă invit să ne amintim împreună cea mai minunată senzaţie. (Şi nu este vorba despre sex !!)
Am să vă vorbesc despre sentimentul acela când cu paşi grăbiţi te îndrepţi spre closed, venind de afară, de la televizor, de oriunde... când ceea ce-ţi doreşti este să elimini tot din tine... şi în seârşit reuşeşti...
Te-ai aşezat în grabă, dar totuşi comod pe budă. Un întreg univers este al tău. Îţi vine să gemi de plăcere. Simţi cum iese din tine ceva inutil şi greutatea corpului tău scade.
Cum pârţatilor le place atât de mult să-şi introducă în ei diverse obiecte, aşa simţi tu plăcerea de a scoate din tine prin acelaşi orificiu.
Un amalgam de flatulaţii se îmbină cu gemete, spasme şi sudori de transpiraţie.
...şi deodata simţi ca nici tu (obişnuit de o viaţă cu mirosul) nu mai ai aer în acea înăpere.
Dar când este punctul culminant? Atunci când -sătul de cât ai pătimit- te uiţi agale în stânga (sau în dreapta - depinde de baia fiecăruia) şi observi în locul hârtiei igienice un mare gol...
Groază, panică, frustrare, iritare... de la unul dintre cele mai fericite sentimente e numai un pas la cealaltă extremă, şi asta din cauza ignoranţei:
HÂRTIA IGIENICĂ ESTE SFÂNTĂ !!!

Costel

S-a sunat. În ora asta parcă n-am fi liceeni ci şcolari. Intrăm cu toţii în bănci deşi ştim că profesorul o să întârzie. Deodată se deschide uşa şi un om scund, solid, cu creastă ca de punk-er şi mustaţă mai deasă ca părul intră sictirit cu catalogul în mână. "Ia loc" e tot ce ne zice, apoi: - Absenţii! Elevul de servici se ridică şi spune: - Petrescu. - Petrescu ai spus? - Simion. - Simion ai spus? Nu era deloc surd, însă avea un stil a cărui sobrietate ne amuza teribil. După prezenţă ora decurgea în două moduri: ori ne spunea: "hai, una-două, una-două..." adică rândurile pentru lucrare; ori începea să ne dicteze şi să umple table numai de el înţelese. Aşa decurgeau orele de fizică din liceu... şi acesta era celebrul Ariton Costel, supranumit şi Zorro. De ce? Pentru că desele note de 2 semănau cu nişte Z-uri. La el toţi elevii erau Gigel: "Băăi Gigele, mai are mă-ta proşti ca tine p-acasă?" sau "Băi Gigele ai rămas ultima găină." sau "Uite ce se distrează Gigeiii ăia doi acolo în spate, lasă că v-ascult acum." Odată, după ce mă îmbolnăvisem şi lipsisem o săptămână (inclusiv de la orele lui) mă scoate la tablă să mă asculte: îmi pune două întrebări iar eu încep să-i explic c-am fost bolnav, că am scutire... - Treci bă' la loc. Nu vezi că eşti prost? Întrebările sunt din lecţiile de acum două săptămâni. "Jegosul! Mi-a făcut-o." Am trecut la loc prăpădindu-mă de râs şi conştient de 2-ul ce l-am luat. Şpăgar de primă mână, ar face orice să ne lase corigenţi pentru a primi 100 de euro/dolari; iar noi de asemenea am fi făcut orice să nu ajungem într-o astfel de situaţie. Ba chiar unii dintre noi ajungeam să şi învăţăm. Atât de mult ne înjoseam pentru a promova şi îndrepta Z-urile de care nu scăpa niciunul. Absolut niciunul.

Pompier Cuza

-Cine a fost Alexandru Ioan Cuza şi ce a înfăptuit el? -Păi... să vă povestesc: Într-un oraş de provincie erau trei unităţi de pompieri (căci după cum bine-ştiţi, pe vremea aceea şi unităţile de poliţie, secţiile spitalelor şi nu numai erau privatizate). Cele trei secţii de pompieri erau într-o mare concurenţă şi erau aşezate una-n vestul oraşului,cu angajatii pragmatici si tacuti; alta-n est, ai carei muncitori vorbeau si se miscau foarte repede si ultima la sud, caracterizata prin aroganta pompierilor de acolo care credeau ca ei sunt unitatea principala din oras. Într-o zi, stând la un pahar în timpul serviciului, Pompier Cuza se ridică în faţa colegilor şi le propune: "ce părere aveţi dacă ne-am uni cu unitatea din est, iar după aia şi cu cea din vest? Vom face o singură unitate de pompieri în tot oraşul. Aşa vom fi mult mai eficienţi. Vom lucra în ture şi asa vom avea şi mai mult timp de şpriţ. Ce prere aveti?".

O zi de examen oarecare din viata unui student

Ora 6:00 --- Trezirea, constientizarea situatiei critice "zi de examen". Palpitatii, gaze stomacale, etc... Ora 6:15 --- Pregatirea mapei: cursul (carte+foi xeroxate), rezumate schematizate, servite + eventuale copiute. (ca si cand ai voie cu toata biblioteca pe banca) Ora 6:30 --- Realizarea inutilitatii mapei "stufoase" la examenul respectiv. Reorganizarea mapei: 3 coli A4 + pix. Ora 6:40 --- Plecarea conform orarului pentru a prinde "loc bun, first class" Ora 7:15 --- Intrarea in sala de examen, ocuparea unui "loc prost, first desk". Locurile bune se terminasera deja de la ora 5:00. ...Excentrici... Ora 8:00 --- Intrarea profesorului in sala de examen. Intrarea supraveghetorilor in sala de examen (primele reactii ale studentilor: Sugestii la adresa rudelor apropiate ale supraveghetorilor: mame, fii, fiice, neam, etc) Ora 8:01:00 --- Anuntarea subiectelor.... Ora 8:01:30 --- Reactii la aflarea subiectelor ( F_*_-ti gura ma-tii si a familiei tale de jegos !!! ) Ora 8:02 --- Hai ba, ce facem? Mergem? Mai stai ba 5 minute, nu acum ca bate la ochi! Ora 8:03 --- Hai ba, ce facem? Mergem? ... Ora 8:30 --- Planul de calamitate A: Scriere in afara subiectului. Ora 8:31 --- Terminat de scris. Ora 8:32 --- Planul de calamitate B: auto-incurajarea (Cu siguranta ca si ceilalti scriu in afara subiectului...) Ora 10:00 --- Epuizarea timpului de alocat examenului. Predarea foilor, zambitor catre profesor. Iesirea din sala. Ciudat, insa intrebarile gen "Ce-ai facut ma?" sunt insotite de raspunsuri strans legate de organe de reproducere. Ora 11:30 --- Reintoarcerea in sala pentru corectarea tezei. (De)punctare corecta, cu argumente si explicatii ale profesorului extrem de bine intemeiate: "Nu, Nu, Nu. Hmmm... nu." Ora 11:31 --- Cuvinte de ramas bun colegilor, incurajari, si traditionalul "Bag ---- in ea de facultate. Mai bine dadeam in p--- mea la ASE!" Ora 13:00 --- Acasa... Yahoo Messenger.... status adecvat situatiei. Invisible pentru dobitocii cu intrebari stupide. Ora 14:00 --- Somnul de frumusete... ...noi sa fim sanatosi..

La modă

Ce-nseamnă să fii la modă? Să n-ai pic de originalitate şi să faci cum îţi dictează -indirect- cei din jur? Am auzit replica: "Cum să mă prezint la liceu fără telefon cu cameră şi MP3?" : Păi eu râdeam de ăştia care se spărgeau în băşini cu aşa ceva. Chiar este frumos ca băiat să porţi teneşi cu sacou? Să acorzi o grijă deosebită părului ca să arate cât mai neîngrijit? De fete -sincer- mi-e milă: sezonul trecut toate aveau breton. Acum e "la modă" o nouă frizură: scurt în creştet (ca o creastă) şi lung în rest. Pantalonii lor mă dau pe spate: ele chiar nu văd ce şolduri mari le fac blugii ăia strânşi până la gleznă? Cine dă tonul acestor tendinţe? Cine vă spune vouă că se poartă tocuri sau balerini, breton sau creastă, Nokia sau Ericson? Nu cred că Doina Leivntza, Cătălin Botezatu sau Romaniţa Iovan propun hainele care umple magazinele în fiecare sezon. ...Şi nu cumva să spuneţi ceva legat de rockeri pe tema asta. Noi suntem convinşi de stilul nostru diferit, însă e acelaşi de ani (poate chiar zeci de ani), ceea ce tinerii "cool" nu vor realiza niciodată un stil care să dureze în timp. Mi-a plăcut -însă- moda fetelor de acum doi ani (toamnă şi iarnă) când se prtau blugii băgaţi în bocani sau cizme. Aproape toate arătau HOT! :D

Scorpions

Frecând într-o zi Google-ul, nu mai ştiu ce căutând, intru din întâmplare pe un forum al cărui conţinut m-a lăsat rece direct de la titlu: "Scorpions vs. Linkin' Park". Nici că se putea ceva mai sec! Curios era căse găeau ş subiecte de discuţe sau de comparaţe. Bine-nţeles că părerile erau împărţite, însă niciuna nu mi s-a părut corectă. Se aduceau acolo înjurii şi laude ambelor formaţii, se contreziceau pe diverse teme, cum că unii ar fi mai lenţi decât ceilalti, ba că ceilalţi sunt cei lenţi... în fine.
Cum să compari măi aşa ceva? Cum ar spune românul: ce treabă are coada vacii cu ştampila primăriei, sau ce treaba are sula cu prefectura; sau pula cu friptura...
Haide-ţi să vă propun un mic joc de imaginaţie: Compăram rock-ul cu un cub, da? O latură a bazei ar fi trupa Scorpions, iar înălţimea (ce nu intersectează latura Scorpions) este latura pe care o numim Linkin' Park. E clar că nu se intersectează şi nici paralele nu sunt ca să formeze acelaşi plan. Oricum ai întoarce Cubul Rock aceste doua laturi nu se vor intersecta nicicum.
Mi-a mai spus un odihnit odată într-o discuţie despre muzică: "ce contează bă', are tobe şi chitări, tot rock e, nu contează decare..." Va rog mult de tot: nu mai faceţi confuzii între muzica buna şi fake-uri, şi puneţi pluralul cuvântului chitară cum trebuie, pentru Numlele Lui Dumnezeu!!!

Filantropica

Un film care mi-a lăsat un gust amar de fiecare dată când l-am vizionat. Foarte bine realizat, însă gustul amar îmi rămânea în urma poveştii şi a întâmplărilor din acel film. Probabil că de aici porneşte spaima mea de Bucureşti, care nu mă atrage ca oraş sub nici o formă mai mult ca turist şi atât. Îl văd ca pe un monstru rău, mare şi mai urât ca membrii trupei Lordi. :P
Faptul că "aparenţele înşeală" asta o ştim cu toţii, însă ne mulţumim să o folosim ca o expresie şi atât, dar ce nu ştim noi e cat de mult suntem înşelaţi în fiecare zi de aprenţele străzii şi ale oamenilor ce ne înconjoară. Nu este bine nici să nu îţi pese deloc de ce-i în jur, pentru că atunci nu ai ochii deschişi şi nu observi ceea ce se întamplă; dar nici complice la a şa ceva nu îţi oferă o demnitate sau siguranţă.
Am observat un om căruia funcţia îi cerea să fie drept se pierdea în faţa unei bucurii efemere, iar acelaşi cacter se bălăcea în fiecare seară, plăcându-i de minune să producă acel circ din care obţinea banii necuveniţi primiţi -şi aşa- într-un mod ruşinos. Acest lucru îi plăcea la nebunie.
Personal, mi-aş dori să cred că în realitate nu ar fi chiar aşa... adică scriitorii care suferă şi sunt închişi pe vremea comunismului să nu fi ajuns textieri pentru cerşetori, Uniunea Scriitorilor să nu fie o adunătură de beţivi ce vor rămâne doar nişte iluştri; sau că un profesor se poate pierde în aşa hal în faţa unei femei, oricât de vuoluptoasă ar fi aceasta. Dar sincer, mă îndoiesc de toate acestea şi îmi dau seama că scenariul nu are doar o sămânţă de adevar, ci mult mai mult. Ceea ce este foarte trist.
"Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte..."

Munca

Îmi iubesc serviciul! Îmi place la nebunie ceea ce fac! Pe dracu'! E nemaipomenit să merg cu 44 printre babe şi ţigani, să sa ajung la servici şi la intrarea în mall să mă întâmpine de fiecare dată aceiaşi inculţi care nu ştiu să îmi scrie numele sau firma. Apoi intru într-un univers capitalist printre raioane, paleţi sau case de marcat... Toate felurile de oameni se perindă pe acolo, însă cel mai des am de-a face cu turişti sau comercianţi. Nemaipomenit! : Este doar impresia mea ca 95% din clienţii Metro sunt tampiţi? Într-o zi, o babă care stătea în mijlocul raioanelor încurcând lumea, m-a întrebat: - Dacă tot sunteţi "Reprezentant Firmă" de ce nu reparaţi cărucioarele astea? Nu vedeţi ce prost se mişcă? M-am înegrit, respiram greu... şi de-o dată: - Mamaie!!! Ce treabă are biscuitele pe care-l reprezint cu căruciorul matale?!! Parcă nu ar fi de ajuns doar că le văd feţele mi se mai şi adresează. Altcineva: - Unde găsesc şi Domestos? "Ai nimerit perfect. La dulciuri sigur îl găseşti" : Ca să mai scap şi eu de toată idioţenia ce mă înconjoară, mă duc sus la sala de mese pentru un sednviş, un măr, ceva... Acolo sunt angajaţii de la pază şi de la curăţenie. Oamenii ăia întrec orice etalon de prostie. Parcă mă uimesc pe zi ce trece cu stupizenia lor. Când mă bucur şi eu că am terminat treaba, tre' să ies iar pe la inculţii de la intrare, iar un soare puternic mă izbeşte în freză. Pe urmă stau în staţie zeci bune de minute aşteptând ce? Un 44 plin cu babe şi ţigani. De-a dreptul minunat! :

Vama Veche

Dintr-o ţigaretă udă Mă cuprinde-un fum vâscos Iar în plete simt că-mi bate Vântul umed şi dubios. Valuri vin ca nişte riduri, Cu-o beţie mă-nfirip, Mă alint pe plaja-ntinsă, Sticla-mi curge pe nisip. * Am văzut vicioşii vremii Ca extravaganţi lipsiţi de leac, Ce erau şi ieri pe-aicea, Ce erau şi-acum un veac. * Ameţit de fericire Admir iar nuduri de fete, Împlinit, drogat şi vesel Aud un desfrâu de plete. Poezie scrisă după o noapte foarte lungă trăită în satul de la graniţa Romaniei de la malul Mării Negre. O noapte -aş putea spune- de neuitat, însă nu aveam ce să uit, pentru că nu prea mai îmi aduceam aminte nimic. Oricum... senzaţia de a sta întins la ora 10 dimineaţa (când Vama încă doarme la ora aceea) singur pe plajă şi relaxându-mă, amintindu-mi fragmente şi punându-le cap la cap mai ceva ca un puzzle complicat este unică. Ca fumator probabil aş considera atunci cea mai relaxantă ţigară fumată vreodată. Mi-aduceam aminte cum am cunoscut un anume George din Brăila căruia îi confundai pleata cu părul de pe faţă, care îmi spunea că fosta lui prietenă era o "petardă" şi că cea de acum e o scumpete şi mi-o prezintă când împreună cu altă fată ieşeau din apă amândouă în pizda goală şi bune rău! Dar nu ştiu cum am ajuns să vorbesc cu el. Nici ce s-a întâmplat dup-aia. Apoi îmi aduceam aminte cum am cunoscut-o pe Tony din Cluj... Ce au mai râs prietenii mei -jegoşii- de numele ei. "Nu cumva Tony era un motociclist?" Aveam s-o revăd peste un an tot în Vamă, ceva mai treaz şi atunci le-am prezentet-o prietenilor mei. Era simpatică. Una peste alta, băutura poate avea şi o latura pozitivă: inspiratie pentru creaţie. :D

Spaima de grase

Pentru început să ne facem înţeleşi: nouă bărbaţilor ne plac femeile mai durdulii pentru că pe acelea le considerăm noi mai "bune", adică sa aibă acolo o bucă, un sân mai proeminent... Însă poveştirile ce urmează o să vă facă să înţelegeţi de ce ne speriem de persoanele cu adevărat grase (mai ales de femei). Să încep cu mine. Nu vă povestesc ceea ce îmi aduc eu aminte, ci cum s-a întâmplat în realitate: vară, vineri seara, Mamaia, rockotecă, tinereţe, băutură la greu, etc. Cică -aşa zice toată lumea- pe la miezul nopţii intru în vorbă cu o fată mai... corpolentă să zicem. Discuţiile continuă câteva zeci bune de minute. Eu nici în ziua de azi nu îmi amintesc aşa ceva. La un moment dat -cică- încep să mă dezbrac. :-?? Îmi dau tricoul jos şi rămân numai în bocanci şi pantalonii de piele. Cică- buzele ei veneau ca niste ventuze pe spate şi pe abdomen... nici de asta nu îmi amintesc. Deodată se spune ca am fi plecat spre plajă. Aici parcă-parcă îmi aduc aminte. Da... mai târziu aveam să-mi amintesc că am fost cu o grasă pe plajă şi bla-bla-bla. Ceea ce s-a întâmplat acolo nu mai ştie lumea, pentru că nu ne-a urmărit nimeni, însă după 3 ani de la acel incident va pot spune eu fără nici o reţinere: ne-am sărutat. Şi atâta tot. Deci doar atât, da?!! Ne-am întors în rockotecă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat şi mintea mi-a venit la cap când Ciumă mi-a zis: "Unde-ai fost bă'? Stai dracu' aici că are Grivei scandal cu punkerii!". În rest, nimic interesant în seara aceea. Nu vreti să ştiţi ce am simţit seara următoare când singur într-o tură de noapte la servici, mi-am adus aminte (şi aşa nu tot din) ce făcusem în seara precedentă. De parcă nu ar fi fost de ajuns, când ies duminică cu baieţii la încă o bere se pun şi îmi povestesc. :-ss Cam o lună am fost subiectul lor de amuzament: "Şi nu i-ai găsit bă' un pui între sâni?" sau ştiind plăcerea mea de a sta dedesupt la orice ocazie de prostiuţe m-au întrebat: "Şi, tot dedesupt ai stat?", altul: "Hai să mergem să căutăm forma ta în nisip"... Oricum să ştiţi că am scăpat ieftin. Alt prieten de-al meu a fost violat la propriu de o grasă in Vama Veche. De parcă nu ar fi fost de ajuns, nu au avut nici prezervativ şi şi-a mai dat şi drumul în ea. Tare nu aş vrea sa fiu în locul lui. Pe lângă faptul că s-a aflat în tot oraşul... şi s-a râs de el la greu, o intensitate mai mare au avut emoţiile care l-au trecut după acel eveniment. A promis el că nu mai bea şi că nu mai stă în preajma grăsanelor, însă l-am mai văzut beat de atâtea ori şi chiar în preajma mai multor fete corpolente. Daca s-ar mai fi întâmplat ceva fiţi siguri că s-ar fi aflat, aşa că necazul l-a pălit o singură dată, dar bine de tot.

Bucureştiul

Mă plimbam cu metroul. La o staţie urcă doi bătrâni: soţ şi soţie. El o aşează pe ea pe un scaun apoi îşi începe un discurs calm, mergând liniştit printre noi. Ne spunea că a fost profesor universitar, că nu are azi din ce trăi, dacă l-am putea ajuta, etc... Câţiva călători i-au dat, alţii nu; însă schimbarea radicală s-a produs la prima staţie când pe lângă bătrân a trecut o tânără. Când acesta s-a uitat lung dupa ea, soţia lui a izbucnit: -Fir-ai al dracu' de pervers! -Taci fă' proasto! -Duceate-ai dracu'... aşa mi-ai făcut toată viaţa! -Taci fă' că ne faci de râs! -Luate-ar moartea şi dracu' de-aş scăpa de tine! -Să vezi ce-ţi dau acasă! Sentimentele noastre de milă s-au schimbat brusc în greaţă şi amuzament. Nişte liceeni strigau amuzaţi şi ei către bătrân: "Dă-i moşule! Sparge-i gura! hahaha..." O fată mi-a mai povestit cum călătorind ea cu autobuzul prin Bucureşti, s-a aşezat pe scaun lângă ea un bărbat doar în pijamale, şi-a scos penisul şi a început să se masturbeze. Aceasta s-a ridicat de pe scaun şi a plecat oripilată. O voce din spatele autobuzului (alta decât cea a labagiului) a strigat: -Ia uite-o şi p-asta, parcă nu a mai văzut pulă! Săraca fată nici nu ştia pe cine sa fie indignată mai tare. Fapte comice şi grave se petrec cu sutele pe zi prin Bucureşti. S-ar putea scrie o antologie serioasă pe tema asta. Deja faptul că vine la tine un tânăr student, bine îmbrăcat şi îngrijit şi-ţi spune senin: "Nu vă supăraţi, aveţi să-mi daţi şi mie nişte bani să-mi iau doza?" este ceva banal de-acuma. În fine. Mutaţi-vă voi în Bucureşti, iar când o să mi se pară Constanţa lipsită de evenimente de genul ăsta, abia atunci am să mă gândesc şi eu dacă e bine să ne înmulţim ca iepurii în capitală sau nu.